Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la ziua in care am aflat ca nu exista Mos Craciun nu vad decat o mare pata neagra imaginara.Ha ha! Nu! – Nu ametesc, doar ca nu imi aduc aminte daca a fost un moment anume in care am aflat ca nu exista sau pur si simplu am crescut si am incetat sa mai cred in el. Si pentru ca am incetat sa mai cred, am fost nevoita sa ii tin eu locul an de an pentru a nu dezvalui povestea in fata celor care inca il mai asteapta pe Mosu’.
Anul acesta insa avea sa fie special pentru ca m-am cuibarit in sufletul unui copil si am vazut prin ochii ei ce inseamna cu adevarat Craciunul.
Ilinca (sufletelul despre care va vorbesc) este un mic iepuras Duracell. Un iepuras ce se crede soricelul “Chitz Chitz”, fugarit de o pisica “Miau Miau”, ce se sperie doar de “Ham Ham”.
Asadar pe 24, cu rucsacul plin de cadouri pentru cei mari si jucarii pentru cei mici - ne-am dus la Ilinca sa il asteptam cu totii pe Mosu. Am ajuns intr-un final “obositi si plini de apa”, am ascuns repede rucsacul, am lasat cadoul cel mare la usa sa nu fie vazut si printr-o diversiune bine pusa la cale de adulti am luat pe sus copilul sa mergem sa sarim in pat, in camera ei.
Mi-a aratat cat de sus si cat de mult poate sari in pat pana cand am crezut ca va pica lata, mi-a aratat jucariile ei si in final puzzle-ul cu Thomas Trenuletul. Apoi ca o sfarleaza a tasnit pe usa camerei si s-a dus in sufragerie imprastiind pe covor piesele puzzle-ului sa ma invate cum se face.
Toata lumea parca inghetase cu ochii atintiti spre mine – ochii lor nu spuneau decat: Ce faci? Trebuia sa o tii acolo pana punem cadourile sub brad. Pai si cum sa fac asta, cum sa convingi un copil de 3 ani sa stea cuminte cand el are planuri marete – sa ti-l arate pe Thomas Trenuletul. Asa ca in timp ce eu eram interesata de cum se face un puzzle si cautam piesele potrivite intinzand mainile cat mai mult si blocand cu spatele vederea spre pom – elfii au aruncat cadourile sub brad.
Spun elfi, ca de data asta au trebuit sa fie atat de linistiti si de tacuti incat si o musca ar fi facut mai mult zgomot. Dupa ce au aruncat – efectiv :)) – cadourile sub brad, foarte naturali si calmi au iesit pe balcon sa vada cum creste iarba seara, pe ger.
In timp ce se uitau cum creste iarba, am incetat sa mai dau din maini, m-am dat subtil din fata bradului si in momentul in care fratele meu s-a intors de pe balcon si a zis: “Ia uite, Ilinca! A venit Mosu’! Pai cum, cand? Nu l-ati auzit?” am facut ochii mari catre Ilinca si am zis: Whoa!!! A venit Mosu!! :)
Nu pot sa exprim in cuvinte expresia de pe fata mogaldetei, dar stralucirea din ochii ei si bucuria cu care sarea de colo colo si rupea hartia de pe cadourile ei era magica. Atat de mult m-a fermecat imaginea ei sarind aiurea si strigand ca a venit Mosu incat 20 minute cat a tot rupt hartii si pachete nu am putut sa ma uit sa vad ce am primit eu.
Uitandu-ma la ea cat era de fericita ca a venit Mos Craciun am uitat pe moment ca Mosul nu este altceva decat o fantezie creata de noi pentru noi. Pentru ca ne este frica sa spunem zilnic: “Te iubesc” de frica lipsei unui raspuns, pentru ca suntem prea lasi si nu aratam ce ne doare si pentru ca nu comunicam si nu suntem mai buni unii cu altii ne-am ales o zi pe an in care ne facem mici cadouri care sa spuna in locul nostru: Te iubesc, Te urasc, Te ador, Ma enervezi dar tot te vreau; esti un prost, dar esti al meu; Credeai ca am uitat; Credeai ca nu sunt atent la ceea ce iti doresti; Nu stiai ca desi nu pare eu totusi te ascult, etc, etc.
Nu spun ca facem un lucru rau, dar pana cand vom putea sa ascundem adevarul despre existenta mosului; pana cand vom continua sa ne cumparam cadouri in loc sa ne deschidem sufletele si sa ne manifestam.
Va spun sincer – pana si un copil de 3 ani stie adevarul despre Mos Craciun si isi inchipuie ca nu va veni la nesfarsit si ca intr-o zi va afla cine este. Si stiti de unde stiu asta? Tot de la iepurasul Duracell care dupa ce a terminat de deschis cadourile si s-a asezat la noul ei birou (primit in seara aceea) s-a uitat la mine si a zis: Dar de ce vine Mosul de atatea ori? Si de ce aduce atatea cadouri?
P.S… intre-adevar de ce vine mosul de atatea ori si aduce atatea cadouri? Ce aveti sa imi spuneti si nu puteti? Indiferent de ce va fi – Eu va iubesc, va voi urî cam 5 minute, va voi ierta si poate imi voi cere iertare pentru reactiile mele, ma voi simti aiurea si in final Va voi Iubi.
Iubiti-ma, urati-ma si iubiti-ma iar - in final nu vom mai avea nevoie de cadouri. Vom fi oameni pur si simplu. Vom avea cadouri zilnic :*
