Sterilizarea - singura solutie a Romaniei

Am gasit solutia pe termen lung de oprire a masacrului…

Intr-o Romanie plina de ura si de nervi, de masacre si crime postate pe net, in timp ce in fundal sunt copii care rad tamp neintelegand gravitatea actiunilor parintilor, singura solutie a ecosistemelor si a civilizatiei sa renasca in cativa ani este STERILIZAREA.

O sa spuneti ca nu e nimic nou – insa nu ati auzit totul. Sterilizarea tuturor femeilor – daca femeile din Romania au fost in stare sa nasca asemenea monstri sau daca sistemul educational din RO, a reusit sa ne transforme minunatiile de copii in monstri, atunci nu meritam sa traim sau sa ne inmultim.

Stiu ca “iubitul” nostru presedinte ne indemna sa ne inmultim si sa crestem numarul de romani, ca deh! Femeia e ca si vita, tre sa fete vitei sa aiba idiotul ce sclavi sa puna sa munceasca in minele toxice, sa aiba sclavi pentru a nimici caini, sa aiba marionete gata sa ii spele picioarele si pacatele cu buretele…..

Si pentru ca solutia lui nu pare deloc una demna pentru oamenii care inca mai au discernamant… ne mai ramane o singura solutie. Asemenea sinucigasului care decide sa isi ia singur viata pentru ca asa considera ca e mai bine pentru el si cei din jur, asa ar trebui si noi sa nu ii mai facem idiotului rost de sclavi. Romania Sterila … asta ar trebui sa devenim, sa reducem la 0 posibilitatea ca astfel de monstri sa mai apara pe aceste teritorii. Speranta de viata cu ajutorului conducatorului a scazut mult, in 50-60 de ani curatam Romania….

Iar pentru cei care deja au copii, faceti bagajele, strangeti tot ce va e mai de pret, puneti in rucsacii copiilor – o fotografie cu muntii si una cu marea (sa va aduceti aminte de unde ati plecat) si apoi iesiti din tara pe cea mai apropiata granita. Plecati si nu uitati sa inchideti in urma voastra cusca numita Romania… vom plange printre gratii, dar nu de tristete ci de bucurie ca macar voi ati scapat…

The Angel and the 'Beast'

I read this quote some time ago and today it came to mind when I lost a little angel – “Every time I lose a dog they take a piece of my heart with them, and every new dog who comes into my life gifts me with a piece of their heart. If I live long enough all the components of my heart will be dog, and I will become as generous and loving as they are”.

The quote does not make much sense to me as having a dog, losing a dog, having another and so on, for me it means being good, being happy and sharing the happiness with my best friend for as long as he lives. Can you be more human then that?

I guess not.. still – after today my fear is, if every dog I loose takes a piece of my heart, will I not be heartless at some point?

You will all say, that another dog will come around, that a new dog will share with me a piece of his heart, but I am sure we are all lying. We are lying ourselves, to keep us going.

No dog will ever match the piece of the heart another dog stole. No dog will ever be able to bring the exact same type of happiness and joy like the one before.

Each dog – will have his own flaws, his own way of wagging his tail, of greeting you, of saying thank you. Each dog will teach us something that the one before could not. Each dog will be his own version and will never measure the one that was lost.

So in the end .. how do we avoid losing ourselves in pain, suffering and frustration.

I tell you how.. we keep going. We either keep lying to ourselves or we simply recognize that losing a dog will tear us to pieces, but having the courage to get another dog after, will only mend the heart and give it reason.

A new dog does not replace another, but will for sure keep your mind from wondering in pain.

So if you lost a dog, think about it… go to the local shelter where more then one dogs had their hearts broken by a human, and together you can start healing.

This is pretty much what I did today…. We lost a little angel that was not ours, but was in the same shelter where our dogs are. I tried to save him, to give him comfort, but in the end in my mind I asked the little guy to make a choice.. and he did … he left…

An hour later… I was entering the vet with a beautiful, but scared Romanian Shepard who was cleaned up, dewormed, fed and soon neutered and ready for his new life.

A life that promised him a big yard, friends to play with and lots of reasons to wag that tail around.

Please stop the music...

     All my life I heard people say that life is a symphony. “All you have to do is find the right notes. Once you learn to listen to the music, you will find happiness” (At least this is what they used to say, this is what I used to believe).

     Years have passed, I have grown and the very same music seems to be sung by old gramophones that can no longer change songs. I listen again and again and the play seems to be the same, nothing makes us different anymore, nothing is unique and the pattern that we follow only turns us into not so good copies, of an ancient perfect human.

     

     We are created to follow the footsteps of our fathers and that often implies finishing school by the age of 25, having families and kids of our own by the age of 30, having jobs, houses, and cars, playing nice and getting along with everyone until we pass. We no longer have the urge or the strength to change the path that was written for us.

     

      We may as well stop the music of life, as the pattern is so imprinted in our DNA that it no longer requires music, or listening and finding our own path.

      We are so scared of what people may think if we smile or laugh out loud, if we kiss our lover in the middle of the street, if we run in the rain (not to find a shelter, but to enjoy the raindrops on our skin), if we give a stranger a smile or a wink, if we hug or if we hold hands.

      We forgot that being human, means being different, even unique. Being human implies emotions, feelings, opinions, thoughts – we cannot simply adjust the settings and be like everyone else. We need to learn that if one does not want to have kids, or to marry, or is no longer interested in playing house just for the sake of image, or simply changed the view from men to women, from one to more, from waiting for the perfect guy to going back to the perfect guy – it does not mean they are lost to us.

     It does not mean that if this particular being is different, it is also “broken”. It just means that once again humans have made a step forward: they listened to the song of life, they wrote down the right, and erased the wrong.

     Now all they have to do is live their whole life trying to rewrite the wrong that was done …

     So please, can somebody just silence those gramophones? Some of us are being reborn.

Proiectul Rosia Montana si Fondurile pentru Copii cu Nevoi Speciale

Banuiesc ca ati vazut zilele acestea pe toate posturile, dezbatuta povestea copilului ucis de maidanezi, in timp ce era sub supravegherea bunicii. Cu mana pe inima va spun ca imi este tare mila de batrana inconstienta si poate cu adevarat prea batrana pentru a mai supraveghea copii intr-un parc din Bucuresti, in conditiile actuale, dar in acelasi timp ma gandesc ca desi copilul e posibil sa fie fost atacat de 1-2-3 maidanezi, mii vor muri de fapt pentru acest gest necugetat al patrupedelor maidaneze, aflate in final pe o proprietate privata unde copilul nu avea ce cauta.

Nu am sa dezbat eu acum ce cauta copilul ala acolo, ca imi aduc aminte de mine cum imi placea sa umblu prin ruinele cetatii din curtea scolii de popi din Bucuresti, sau cum alergam aiurea prin spatele policlinicii si cand vedeam boschetari fugeam ca apucatii urland cat ne tineau plamanii si cate si mai cate faceam. Prin urmare nu am sa dezbat asta.

Nu am sa discut nici despre bunica lasata cu 2 copii de 4 si 6 ani – 2 baieti. Chiar si noi, cei care nu avem inca prunci acasa suntem destul de realisti incat sa ne dam seama ca la varsta asta cam nici un copil nu asculta si mai ales baietii care vor sa exploreze tot ce vad si aud. Batrana poate ca a “uitat” de copii 1h, sau poate a avut incredere in ei cand nu trebuia sa faca asta…. Dar totul ramane intre ea, familia ei si Dumnezeu.

Si o sa spuneti poate.. si in final ce dezbati… pai dezbat subiectul maidanezii – de ce sunt acolo? De ce sunt agresivi? De ce sa nu ii omoram?

1.     De ce sunt acolo? – Buna intrebare! Si astept un raspuns logic de ani de zile. Pana atunci va spun ce am descoperit pe propria piele – Statul se bucura ca sunt acolo pentru ca au ce dezbate in sedinte, au ce nota pe hartiute in timpul conferintelor si au ce promite la alegeri. Nu le pasa de caini, de copii, de voi – le pasa de ei si nu vor sa fie prinsi, drept urmare la 1-2-3 ani fac schimb de “fete” si altii vin la conducere cu promisiuni. In fapt sunt aceeasi, doar ca au schimbat masca.

2.    De ce sunt cainii agresivi? Hmm! Asta e mai simpla – sunt nesocializati, sunt caini morti de foame, mereu speriati, mereu haituiti, alergati din stanga in dreapta, niciodata nu au un loc al lor. Si acum ganditi-va la maidanezii umani – De ce sunt adesea agresivi si nu comunica – Cititi mai sus si vedeti motivele. Incepeti sa vedeti asemanarile?

3.   De ce sa nu ii omoram? Iar o intrebare simpla pentru cei care vor sa auda… pentru ca pedeapsa capitala nu exista la noi in tara, pentru ca pedeapsa capitala a fost scoasa in afara legii si pentru ca adevaratii criminali de oameni stau in inchisoare si au acces la internet, la retelele mobile, pe Facebook si sunt sigura ca si la TV.

Un alt motiv pentru a nu-i omora este acela ca avem atatea solutii si atatea posibilitati, incat nu merita sa ne coboram la nivelul unui om salbatic care nu e in stare sa gandeasca. Nu trebuie sa ii vedem ca pe o prada, trebuie sa constientizam ca stramosii nostri i-au imblanzit cu un scop, iar noi trebuie sa revenim la asta:

Un caine e un companion bun, un paznic, un prieten, un terapeut, un suflet si in final un membru al familiei. Trebuie doar educat, asemenea copiilor de 4 si 6 ani.

Stiu! Stiu! O sa ma intrebati cand vorbesc de Rosia Montana si de Fondurile pentru copii.. Raspunsul este: EXACT! V-am pacalit asa cum fac televiziunile si presa si politicienii, atunci cand simt ca incep sa piarda teren si lumea sa se trezeasca.

Va iubesc, popor nebun! Dar e momentul sa ne revenim… serios acum! Haideti sa punem in aplicare planurile umane legate de animale, sa le aratam ca suntem uniti si vocile noastre conteaza. Dupa ce facem pasul asta si Rosia Montana si Fondurile pentru copii vor fi floare la ureche.

All 4 - 1 and 1 - 4 all.

Carnatii, starleta porno si ... CUT!

       Sunt momente in viata in care ai nevoie de prieteni, care sa nu fie langa doar pentru a te lua in brate si a spune ca le pare rau si ca simt ceea ce simti tu, ca stiu ca e greu, dar ca totul trece. Ai nevoie de ei sa sfideze situatia creata sau prezenta si sa stie sa modeleze atat de bine realitatea si atmosfera din jur, incat sa uiti de clipele in care te uitai in ochii lui/ei si tot ce vedeai era o poza voalata a unei umbre umane, ce gesticula pe un fundal alb steril si cu aspect spitalicesc, gandindu-te ca orice ai face si oricat de atent ai incerca sa fii, nu vei intelege sau sti finalul.

        Cel care spune sau crede ca are nevoie de prieteni pentru a avea cui sa planga pe umar cand are probleme, ii spun ca greseste. Cu prietenii nu impartasim problemele si dramele vietii pentru a avea pe umarul cui sa plangem, cu prietenii adevarati impartasim ”uratul” pentru ca avem nevoie de cineva care in momentele acelea are forta de a imparti timpul in mii de minute ce contin gandurile vesele, ironiile fine si atat de placute, amintirile celor mai hapciupalitice momente astfel incat energia pozitiva a lor, sa invaluie si sa ingenuncheze plansetele sufletului tau...

        

       Nu avem nevoie de prieteni pentru a plange cu ei, avem nevoie de prieteni pentru a ne face sa radem cu ei, cand sufletul plange si e speriat ....

        Acum revenind la lista voastra de prieteni.. cam cati aveti... eu am cel putin 4 : )  Jackpot baby!

Pentru ca m-am nascut

Lumina difuza, mobilier de lemn rece si innegrit de vreme, pereti pictati dupa imaginatia unui pictor bolnav de toamna, si in mijlocul lor TU… intunecat si obscur. Doar capatul aprins de la tigara se putea distinge din fumul ce te inconjura cand sarcastic m-ai intrebat: “Si totusi de ce te zbati, daca esti constienta ca e posibil sa nu razbati?” …

Am oftat si oftez in continuare gandindu-ma la cat de mult iubesc un inconstient, un superficial caruia candva i-as fi dat totul. As fi mers pana la capatul Pamantului si inapoi pentru tine, si tot ce ai putut sa imi spui la final a fost “Pentru ce atata stres?”

Am sa iti raspund pentru ca nu imi place sa am intrebari neraspunse, pentru ca nu imi place sa las lucrurile neterminate si oamenii in suspans…

Am facut si fac toate astea pentru ca m-am nascut iubind un prost, m-am nascut cand poate ca nu era momentul meu sa ma nasc si nimeni nu era pregatit sa ma primeasca. Fac toate astea pentru a plati poate pacatele bunicilor sau a strabunicilor nostri care in naivitatea lor au crezut ca urmasii vor fi demni de a trai pe acest pamant, au crezut ca urmasii lor vor aprecia asa cum apreciaza ei roadele pamantului, fructele copacilor, animalele si de ce nu natura in intregul ei.

Fac toate astea pentru ca daca eu acum nu platesc si nu incerc sa inchei datoriile strabunilor nostri, copii mei vor avea de platit greselile noastre.

Fac toate astea pentru ca inca mai sper ca intr-o zi te vei trezi din amorteala vietii tale si vei veni langa mine, ma vei lua in brate, ma vei saruta si vei sopti: “Azi e randul meu sa fac ceva”.

…. Fac toate astea pentru ca m-am nascut iubind un prost… un OM! 

Detinator de caini vs. Detinatori de rase

        Stiu ca poate sunt multi care imi vor sari in cap, si dintre cunoscuti si dintre cei care dau peste mine in drumul lor spre nicaieri, dar nu imi mai pasa.

       Si anul acesta, ca si alti ani de altfel a debutat cu multe cazuri de caini abandonati, alungati, chinuiti, batuti de proprii lor “stapani” pentru ca nu ii mai voiau.

       Am ajuns la limita cea mai de sus a muntelui de nesimtire pe care mi-am propus sa il expun atunci cand vine vorba de oameni si de cretinitatile pe care le fac, dar nici ca se mai poate. Totul pana la animale… 

       M-am saturat sa vad detinatori de rase, care cred ca daca au un caine sunt iubitori de animale (desigur nu orice detinator de caine de rasa inseamna ca e tampit – stiti bine despre ce specimene vorbesc). Sunt oameni cu miile care detin rase si nu caini – sunt orbiti de rasa care e la moda, de fitzele pe care trebuie sa le arate cu cainele in lesa si uita cele mai elementare lucruri: hrana corespunzatoare, ingrijirea, igiena, controalele medicale, educatia – atat a cainelui, cat si a stapanului.

       Sunt sute, sau poate mii de detinatori de rase care lasa rahat peste tot in drumul lor si din aceasta cauza toti suntem bagati in aceeasi oala. Tot acestia sunt cei care prin parcuri merg cu catelele in calduri de parca ar fi la ei in curte si nu ii intereseza de bataile care ies intre caini sau masculii care se pot pierde fugind dupa “rasele lor”, iar in final aceste sute de oameni isi aduc aminte cum e sa pleci la munte fara sa te stresezi ce faci cu cainele, sa nu trebuiasca sa dai 2-3 milioane pe mancare, vaccinuri, deparazitari si sa ai grija sa nu iasa cainele din curte, sa nu scape din lesa, sau sa nu ai par pe tine cand iesi din casa…

       Aici apare diferenta dintre detinatorul de caini si cel de rasa… cel de rasa, este cel care in momentul in care va realiza ca viata fara caine i se pare mai frumoasa, il va lasa in strada, daca e femela mai mult ca sigur va fi nesterilizata, va alege solutia simpla de a deschide usa, a dat un picior in animalul care ani la rand i-a fost alaturi si la ajutat sa defileze prin viata ca si iubitor de animale, si care i-a adus faima si privirile induiosatoare a celor care au iubit cainele din lesa si nu animalul de la celalalt capat.

       Odata ajuns in strada cainele desigur va suferi o trauma uneori ireversibila, dar ameliorabila cu multa dragoste si rabdare.. si toate acestea oferite de detinatorii de caini.

       A avea un caine… nu inseamna ca te duci la cea mai “jmechera” canisa si cumperi un pui cu pedigree, sau ca te duci la Mall si iti iei un caine de acolo si apoi sa astepti sa se creasca singur… A avea caine: inseamna sa renunti o perioada la a umbla brambura pe munte, sa renunti la o parte din mancarea ta pentru mancarea lui, inseamna vizite periodice la medic, plimbari zilnice in parc si in jurul blocului pana cand inveti fiecare piatra si fiecare capac de canal, inseamna sa stai seara si sa incerci sa iti opresti respiratia ascultand-o pe a lui pentru ca ceva nu ti se pare in regula, inseamna sa traiesti fiecare clipa bucurandu-te de zambetul blanos pentru ca cel care depinde de tine si pentru care tu esti tot ceea ce cunoaste, se simte in siguranta.

       

       In final inseamna ca el (ea) sa devina, nu un membru al familiei, ci un membru al tau. O prelungire a sufletului fara de care nu ai fi tu.

       Dragi detinatori de rase… cand vreti sa va cumparati un caine si va duceti la Mall dupa el, mai bine luati din Mall unu sau doi saci de mancare si indreptati-va spre cel mai apropiat adapost.

       Acolo vezi gasi cu siguranta acea partea a sufletului fara de care nu sunteti voi, acolo este granita dintre caini si rase….