Nu stiu de ce azi, si nu ieri, dar totusi azi, si nu maine, ci azi … este o zi speciala.
De la primele ore ale diminetii am simtit ca azi este altfel, azi nu m-am trezit cu greu, azi nu a fost frig, nu mi-a fost lene, nu am uitat cafeaua sau mancarea pe foc, am avut timp sa savurez cafeaua, am avut timp sa pun rufele la uscat, am avut timp de rondul de dimineata, am avut timp … de mine.
Am plecat cu ale mele, catre servici, am ascultat muzica, m-am bucurat de soare, am ajuns la servici, m-am bucurat de oameni, de locuri, de ganduri si vise. Cu ochii deschisi si cu tinta pe monitor, am reinceput sa visez, si visez, si organizez…
Atat mintea, cat si trupul se dezmortesc, incep sa miste, sa creasca, sa recreeze perioada in care se simteau un tot si le mergea bine.
Azi redevin eu… cu sufletul plin de optimism, cu gandurile si visele mele nastrusnice, cu ideile si planurile mele, care mai de care mai nebune si mai
anormale decat cele pe care le-am destainuit sau realizat deja.
Si uite asa ziua de azi, devine maine si maine devine poimaine si tot asa… incep sa traiesc…
