Întâlnire cu efect nociv...

Întâlnire cu efect nociv...
m-am întâlnit într-o seară cu un sentiment
abia ieşit din starea de levitaţie,

Cu o voce melodioasă şi pupile dilatate,
inventaria ziua ce se scufunda în zare.

Figuram pe la jumătate
zămislită în rădăcini fără copac

Am vrut să mă ridic...
îmi crescuse o aripă
doream să fiu zborul.

O umbră a pământului
mi-a pus piedică şi am căzut
într-un poem lipsit de relief

de atunci nu mai simt,
nu mai văd sentimente…
ochii mi s-au depărtat de cap

sensibilitate neînţeleasă
de ordinea umană
alunecată în tăcerea simţurilor
devorate de existenţă

am o zi proastă
memoria şi-a amintit
această întâlnire ce mă sfidează şi azicu braţele încrucişate...

Zambeste … Maine poate fi mai rau ...

De cateva saptamani tot incerc sa ma eschivez si sa evit deprimarea care ma pandeste la orice pas – vad din ce in ce mai mult cum cei din jurul meu cedeaza in fata stresului, a problemelor prea multe sau prea putine, a singuratatii, a supararii, a divorturilor venite pe neasteptat, a sentimentelor exprimate adesea prea tarziu sau poate niciodata. O sa spuneti ca am ceva cu viata de ma tot iau de ea – dar in final cred ca am dreptate.
Incerc si incerc sa imi spun mereu – Zambeste!! Maine poate fi mai rau ... nimeni insa nu imi poate promite ca azi o sa fie mai bine ca maine sau ca maine nu va fi o zi mai frumoasa ca cea de azi.
In viziunea noastra fiecare zi este diferita de celalata si fiecare zi este una noua… dar daca nu e asa… daca traim aceeasi zi si noi nici macar nu stim. Nu se poate dovedi ca azi e azi si maine e doar o alta zi.
Acestea fiind spuse va intreb: Nu v-ati trezit niciodata cu un sentiment de deja-vu, nu ati avut niciodata impresia ca si ieri cand ati deschis ochii pisica se uita fix la voi, sau ca primul gand a fost acelea de a spune: Ce as sta acasa!!, sau ca atunci cand a sunat telefonul stiati deja ca e EL care suna sa vada daca v-ati trezit?
Stiu deja ca o sa imi raspundeti majoritatea Da, asa ca acum ma intreb eu: Traim oare mereu aceeasi zi sperand ca maine va veni? Visam doar ca maine va fi mai bine ca azi? Ne mintim cand ne spunem ca maine o sa fie mai bine? …. La intrebarile astea nu mai stiu sa raspund, dar stiu ca mereu adorm sperand ca maine voi face cu totul si cu totul altceva: maine o sa incep sa traiesc pentru ca asa nu se mai poate – maine o sa ies in parc cu cainele, o sa ma duc la sala, o sa ies cu prietenii, o sa pregatesc ceva special doar pentru noi doi, o sa ii spun ca IL iubesc, o sa rad mai mult, o sa vorbesc mai mult si poate chiar am sa ma apuc de citit o carte noua.
Cu planurile acestea adorm si sper ca ziua care incepe la miezul noptii sa fie una noua mai buna decat cea de ieri, va fi o zi in care visele mele sa devina realitate… ce se intampla insa cu visele mele daca la ora 00:00 ziua de azi o ia de la capat, daca miezul noptii nu e altceva decat momentul in care timpul se reseteaza si voi retrai aceleasi douazeci si patru de ore…


In noaptea astea am sa stau de veghe …. Visele mele trebuie sa se indeplineasca :D

Femeile in viziunea barbatilor

Ca tot a fost ieri 1 Martie si majoritatea barbatilor au crezut ca e ziua femeii (nota: 1 Martie este ziua primaverii – 8 Martie e ziua femeii) si pentru ca am citit ceva putin diferit si care mi-a placuta - adica exact cee ce voiam si vrem sa auzim toate sa auzim - am vrut sa pastrez articolul intr-un loc dragutz si placut mie.

Gandurile unui barbat: Ei bine, da, tare mi-ar placea sa o iubesc pe Pamela Anderson... o data, de doua ori. Nici Angelina nu-i tocmai de lepadat. Nici Paris, desi e cam atoasa, dar treaca mearga... prin patul meu. Da, imi atarna ochii dupa cate vreun fundulet bombat si sani supradimensionati. Si da, ador sa rasfoiesc revistele cu poze cu femei perfecte. Pentru ca nu ma intereseaza cat la suta din ele e Photoshop. Admir si asta-i tot ce fac. La fel cum privesti la un tablou dintr-un muzeu, tablou pe care, chiar daca prin absurd ti l-ai permite, nu ai face decat sa-l agati pe un perete si sa te lauzi cu el de doua ori pe an.
Cu femeile pe care le iubim lucrurile stau altfel. Pe ele le admiram pentru ca exista, pentru ca le putem atinge si le putem iubi. Si nu in ultimul rand pentru ca putem fi iubiti de ele. Nu spun ca exteriorul nu conteaza. Conteaza si acesta si inca mult. Insa daca am ocazia sa cunosc o femeie (si in general daca ma intalnesc cu ea, stam si vorbim macar cat sorbim o cafea), care nu intra in standardele clasice de frumusete, insa care ma atrage prin felul ei de a fi, incerc sa o cunosc mai mult. Si in acest fel am ajuns sa iubesc femei grasune, de care radeam cand tineau cure de slabire, dar si slabanoage de 40 de kile, pe care da! hainele stateau ca pe umeras, insa erau dulci si copilaroase. Am iubit atat de mult uneori incat si celulita parea mai frumoasa pe acea femeie, insa e drept, au fost ocazii in care am adorat prea mult personalitatea si prea putin fizicul... si nu au sfarsit bine.Fizicul conteaza. Insa nu cerem perfectiunea. Pentru ca o poza este doar atat, o imagine. In timp ce o femeie in carne (uneori prea multa) si oase (si doar atat) are personalitate si suflet.

Andrei