Un nou inceput

O mie si unu de ganduri ma napadesc acum si simt un nod in gat si nu stiu de ce. Oare asa trebuie sa simt, oare asta simt si alti oameni cand nu stiu exact ce trebuie sa simta sau cum trebuie sa reactioneze sau ce trebuie sa spuna?.

E ora unu noaptea si acum 45min am aflat ca cea mai buna prietena a mea a devenit mamica… Cel mai mare dar pe care omenirea il poate face unei femei si ea l-a primit. Are un baietel minunat (ca doar seamana cu parintii), cica agitat si a mai luat si 10 la nastere.

Imi sa plang si plang pentru ca asta simt... simt nevoia sa plang si sa nu ma opresc – rad putin si apoi iar plang, dar plang lacrimi de bucurie. Oare am voie sa ma bucur? Cred ca da – pentru ca ma bucur pentru ea, pentru ei, pentru ca ii cunosc si acum un baietel frumos ne va cunoste si el pe noi toti la randul lui…

Bine ai Venit – Bogdanel!

(Hai! Cine e urmatorul sa ii faca un prieten de joaca )

P.S ... Asta da un nou inceput