Cum bine spunea fratele meu cel mare si intelept – am avut o zi de trecut cu rosu in calendar si apoi uitata … De dimineata am plecat la munca - om normal, cu mintea limpede – m-am trezit de dimineata sa plec din timp ca nu cumva sa ma pierd in trafic si sa intarzii la servici. Norocul fraierului binenteles – daca de obicei faceam cam 1h azi am facut 15minute. Am ajuns, am dat Buna Ziua unui birou gol si m-am apucat de treaba. (oamenii cu adevarat normali si-au permis sa mai intarzie un pic ca doar era sarbatoare – Vinerea Patimilor).
Uite asa incep ziua mai devreme decat imi doream – munca, pauza, munca, pauza si in final inca o pauza ca sarbatoaream ziua unui coleg – plecam amandoi agale prin trafic sa luam cate ceva d-alea gurii – si pentru cei mici, si pentru cei mari, si de dulce si de post – sa fie pentru toti ai nostri. Domnul a tinut cu noi si am ajuns rapid, la intoarcere insa inca o data am putut vedea cat de mult conteaza in trafic sa fii prost si bagaret … un nene sofer nu avea rabdare sa stea dupa fraierul din fata lui care statea sa cedeze trecerea (un triunghi mare, alb cu rosu iti facea cu ochiul din coltul intersectiei) – asa ca pac, pac, viraj dreapta, taie-mi fatza, baga-te in trafic si BUM se infige in aripa din drepta a fraierului care incerca sa fie corect. Injuraturi, slogane si gesture inutile – masinile amandoua varza au tras pe dreapta.
Fiind martori tacuti ai acestui eveniment nu am putut decat sa ne uitam la ei, sa spunem ASTA E – Doamne Ajuta! si sa mergem mai departe - dupa ce in prealabil ne-am asigurat si am cedat trecera.
Ajunsi cu bine la servici am baut, am mancat, am ras si in final am plecat spre casuta fratelui meu. Pe drum rulam linistita pe banda intai cand un alt domn care vorbea la telefon s-a gandit sa vireze de pe banda a treia spre banda intai, fara sa mai semnalizeze – pur si simplu a incercat marea cu degetul – sau mai bine zis franele buburuzei mele.
Am franat surd – o senzatie de rau si stupoare mi-a invadat corpul si pur si simplu nu am mai fost in stare sa reactionez cu nimic – am pus frana pana a inceput sa tremure masina – nu am mai apucat nici macar sa injur, sa urlu sau sa gesticulez – Dansul era deja prea departe. Cu o stare de lasa-ma sa te las am plecat mai departe. Am trecut de vizita cu bine, am plecat la sala, am iesit in oras si in final am luat-o spre casa.
In afara de oboseala unei zile cu dus si intors, plina de evenimente mai mult sau mai putin placute nu simteam decat o stare de nemultumire si nu stiam de ce… Nu va speriati am aflat!!! La 11 noaptea suna interfonul si o voce calma imi spune ca a gasit un portofel cu numele meu, undeva aruncat aiurea.
Cobor, recuperez portofelul, multumesc cavalerului din taxiul galben si in final intru in casa verificand ce mi-a mai ramas din ce aveam. La prima vedere aveam totul – la a doua privire nu mai aveam nimic – cica asa incepe totul …
Nu am sa mai spun nimanui ca inteleg prin ce trece daca nu am trecut eu insami prin acea experienta – nu m-am gandit niciodata ca pierderea unui banal portofel te poate face sa te simti vulnerabil si amenintat la orice pas, iti da o senzie de rau si de murdar.
Asadar la 11.30 noaptea am inceput un tril de telefoane – inchide cardurile, vezi daca au fost folosite, vezi daca au reusit sa scoata bani, blocheaza orice tranzactie, fa alte carduri, da informatii, cere informatii, agita-te, vorbeste, urla, explica, astepta pe HOLD sa afli in ce categorie se incadreaza urgenta ta – este cu adevarat o urgenta, sau ti se pare si LASA ca iti spunem noi daca e urgenta sau nu, daca sa te agiti sau nu.
In final totul se termina – ai inchis cardurile si esti lefter pentru urmatoarele 2 saptamani pana vei avea alte carduri noi, portofelul il arunci scarbit la gunoi (ca un gunoi a pus mana pe el), tragi adanc aer in piept si obosit de vartejul de senzatii incepi sa plangi… De ce? Pentru ca cineva, cumva, undeva a aruncat o privire in viata ta si a calcat in picioare farama de intimitate pe care o aveai … portofelul tau .. a place where no one has gone before – THE FINAL FRONTIERE – acum au trecut si de asta.
Ce senzatie de kkt – ma duc la somn – Noapte Buna!
