De vreo 2 zile este o polemica pe
grupul Romani Pentru Animale, ce nu se mai termina. Oameni care iubesc
animalele, le stimeaza, le ajuta si asa mai departe dezbat mai mult sau mai
putin civilizat idea de a plati o cotizatie lunara ce urmeaza a fi folosita
pentru ajutorarea animalelor…
De la polemica insa, pana la
fapte e drum lung si ce nu prea inteleg eu este… ce e asa de greu sa o iei de
la 0… In viata de zi cu zi, o iei mereu de la 0 – te trezesti in fiecare zi la
6, la 7, sau la 8, te speli iar pe fata, pupi pisica sau catelul, mananci tu,
mananca el/ea.. il plimbi, te plimba, pleci la munca, vii de la munca, si tot
asa … MEREU de la 0 si totusi mereu e ceva nou…
Asadar … de ce atunci cand ne “uneste”
iubirea pentru animale, cand plangem uitandu-ne la poze cu puiuti, cand ne
emotionam la vederea unor campanii de educare a populatiei sau cand vedem
diverse evenimente triste nu ne ridicam de jos si spunem: De azi facem lucruri
mari, ne unim si ajutandu-ne vom realiza multe. Eu si cu tine si cu tine si cu
prietenii tai… facem azi o fapta buna.. orice… dar o fapta buna…
Maine el si cu el si cu ea si cu
tine si cu mine.. facem o alta fapta buna.. Azi asa, maine la fel si in final
vom deveni dependenti de fapte bune, precum marca de scrisoare – caci ce valoare
mai are scrisoarea fara marca si marca, fara scrisoare ...
Dar acum pe final va mai spun
ceva… ma amaraste sa stiu ca maine cand ne vom trezi, o vom lua de la zero TOT singuri, toti vom fi la fel de
reticenti si de stresati si de uracioasi, considerand ca noi facem mai mult ca
altii, ca nu ni se acorda credite destule, sau ca nu suntem destul de
recunoscuti sau pur si simplu suparati ca ieri ne-am ciondanit pe grup si nu am
ajuns la nici o concluzie, ca ieri cineva a aruncat cu niste cuvinte aiurea si fie
ca ne erau adresate sau nu, ne-au jignit.
Suntem oameni, dar cu pretentii
ca suntem mai umani decat cei care ne dau de furca chinuindu-ne
protejatii – suntem mai calmi si mai intelegatori decat cei care dau cu
piciorul intr-un caine, suntem mai blajini si mai dragastosi decat cei care
chinuie si se simt superiori pentru ca un animal sufera de mana lor.
Si totusi daca va uitati putin la
istoricul ultimelor 2 zile… o sa vedeti ceva ce ar trebui sa va doara mult mai
mult si poate ar trebui sa ne dea o palma peste obrazul cel “iubaret” mai rau
decat ar da un idiot pe strada… Sunt cazuri grave, oameni care cer ajutor,
oameni care vor macar un share sau un like, un sfat sau o idee si acele posturi
au MAXIM 10 coment-uri, unele nici
macar un LIKE, nici macar un comment sau un share… in timp ce polemica are sute...
Sa imi fie rusine, sa
va fie rusine, sa ne fie rusine… Ziua de astazi mie nu mi-a adus decat
“Mahnirea de a fi Romani pentru Animale…”
