Mahnirea de a fi Romani pentru Animale…

           De vreo 2 zile este o polemica pe grupul Romani Pentru Animale, ce nu se mai termina. Oameni care iubesc animalele, le stimeaza, le ajuta si asa mai departe dezbat mai mult sau mai putin civilizat idea de a plati o cotizatie lunara ce urmeaza a fi folosita pentru ajutorarea animalelor…

            De la polemica insa, pana la fapte e drum lung si ce nu prea inteleg eu este… ce e asa de greu sa o iei de la 0… In viata de zi cu zi, o iei mereu de la 0 – te trezesti in fiecare zi la 6, la 7, sau la 8, te speli iar pe fata, pupi pisica sau catelul, mananci tu, mananca el/ea.. il plimbi, te plimba, pleci la munca, vii de la munca, si tot asa … MEREU de la 0 si totusi mereu e ceva nou…

          Asadar … de ce atunci cand ne “uneste” iubirea pentru animale, cand plangem uitandu-ne la poze cu puiuti, cand ne emotionam la vederea unor campanii de educare a populatiei sau cand vedem diverse evenimente triste nu ne ridicam de jos si spunem: De azi facem lucruri mari, ne unim si ajutandu-ne vom realiza multe. Eu si cu tine si cu tine si cu prietenii tai… facem azi o fapta buna.. orice… dar o fapta buna…

Maine el si cu el si cu ea si cu tine si cu mine.. facem o alta fapta buna.. Azi asa, maine la fel si in final vom deveni dependenti de fapte bune, precum marca de scrisoare – caci ce valoare mai are scrisoarea fara marca si marca, fara scrisoare ...

          Dar acum pe final va mai spun ceva… ma amaraste sa stiu ca maine cand ne vom trezi, o vom lua de la zero TOT singuri, toti vom fi la fel de reticenti si de stresati si de uracioasi, considerand ca noi facem mai mult ca altii, ca nu ni se acorda credite destule, sau ca nu suntem destul de recunoscuti sau pur si simplu suparati ca ieri ne-am ciondanit pe grup si nu am ajuns la nici o concluzie, ca ieri cineva a aruncat cu niste cuvinte aiurea si fie ca ne erau adresate sau nu, ne-au jignit.

        Suntem oameni, dar cu pretentii ca suntem mai umani decat cei care ne dau de furca chinuindu-ne protejatii – suntem mai calmi si mai intelegatori decat cei care dau cu piciorul intr-un caine, suntem mai blajini si mai dragastosi decat cei care chinuie si se simt superiori pentru ca un animal sufera de mana lor.

          Si totusi daca va uitati putin la istoricul ultimelor 2 zile… o sa vedeti ceva ce ar trebui sa va doara mult mai mult si poate ar trebui sa ne dea o palma peste obrazul cel “iubaret” mai rau decat ar da un idiot pe strada… Sunt cazuri grave, oameni care cer ajutor, oameni care vor macar un share sau un like, un sfat sau o idee si acele posturi au MAXIM 10 coment-uri, unele nici macar un LIKE, nici macar un comment sau un share… in timp ce polemica are sute...

Sa imi fie rusine, sa va fie rusine, sa ne fie rusine… Ziua de astazi mie nu mi-a adus decat

“Mahnirea de a fi Romani pentru Animale…”