*** August Rush ***

Nu m-am gandit niciodata ca tot ceea ce ne inconjoara este muzica – tot ceea ce traim, ce simtim, ce vedem, ce auzim sau pur si simplu percepem printr-o simpla atingere sunt note. Toata viata noastra este un dans – un vals, atunci cand suntem purtati de “val”, un tango cand viata ne pune in situatii mai putin obisuite si suntem in “sah”, este un passo doble atunci cand ne indragostim si fiecare particica a trupului simte acea fierbinteala ce alearga prin vene. Viata noastra nu este un film ce trebuie urmarit sau jucat, vietile noastre sunt simfonii ce trebuie compuse, cantate si in final impartasite cu restul lumii pe marea scena a Universului.
Aceasta este esenta vietii, trebuie sa asculti muzica sufletului tau – inchizii ochii si incet incet, trebuie sa inveti sa asculti ce spune intai inima ta, apoi mintea si pas cu pas cei din jur – si nu vorbesc aici de oameni – ascultati copacii ca sunt mai trainici, ascultati pasarile, cerul, vantul, luna si soarele – asculatati TOT ceea ce canta in jurul vostru, dar alegeti numai notele ce va vor ajuta sa scrieti propria simfonie a vietii voastre.
Cine stie daca nu cumva “surzind” in fata ator probleme si griji nu facem decat sa ne ratam propriul destin, ne pierdem astfel acea sansa care ii este data fiecaruia in viata. La asta ma gandeam astazi dupa ce am vazut un film care mi s-a parut absolut minunat si care poate ca mi-a redat un pic increderea ca undeva, candva eu voi auzi din nou acea muzica ce ma cheama.
V-ati oprit vreodata sa va ganditi cat de departe sunteti de ceea ce doreati sa deveniti cand erati copii, v-ati gandit vreodata ce v-a facut sa va schimbati parerea si din doctori, veterinari, astronauti sau printese sa fi ajuns in final economisti sau arhitecti sau cine stie mai ce. Nu ati avut niciodata impresia ca atunci cand erati copii erati mai hotarati si stiati mult mai bine ce vroiati de la viata – mai bine chiar decat acum cand sunteti adulti si sunteti independenti si responsabili.
Eu din ceea ce imi aduc aminte este ca vroiam la un moment dat sa fiu veterinar, eram obsedata de numele de Dragos si mai stiu ca dintotdeauna mi-am dorit sa am gemeni. Veterinar nu am devenit pentru ca prima data cand am fost la medic – cu pe atunci catelusul meu, acum ditai animalul - si avea o taietura la picior cand a trebuit sa ii tin piciorul care sangera am lesinat si am realizat ca nu as putea sa fiu un medic care nu suporta sangele.
Din punct de vedere al numelui pe masura ce am crescut am considerat ca nu conteaza cum il cheama atata timp cat ma iubeste si este alaturi de mine, atata timp cat in final EU – devenit intre timp NOI vom avea gemeni. Tot anul trecut insa si filmul August Rush m-au facut sa ma gandesc ca poate nu toate sunt la intamplare si de aceea acum sper ca undeva acolo mai exista un “Dragos” care asteapta. Si stiti de ce? Pentru ca vara trecuta pentru o scurta perioada am cunoscut un om pe care la momentul respectiv nu am stiut sa il apreciez cum trebuie, nu am stiut sa ascult ce imi spune inima si cred ca o mica parte din mine nici nu vroia sa o auda.
Il cheama Dragos si anul aceasta s-a casatorit cu Roxana, vor avea gemeni iar masina lor de familie este un Opel Astra.- v-ati prins? Un Dragos, O Roxana, Gemenii si Astra… este posibil oare sa iti scrii propria simfonie si in final altcineva sa o cante.

Sper sa nu… pentru ca oricat as asculta eu acum, notele acelea nu se mai potrivesc pe portativ.

The music is all around us – All you have to do is listen!