Umanitatea incotro?

Aceasta este intrebare pusa in discutie de catre un filmulet, ce e drept emotionant de pe youtube. Un colaj ce curprinde esenta vietii si a mortii, ne arata fata hidoasa a razboaielor purtate fara a avea un scop anume, ne arata foamete, durere, moarte, plansete, dezastre si in final ne intreaba: Umanitatea incotro?

Nu pot sa spun ca nu sunt de acord cu ideea prezentata sau ca nu a atins o coarda sensibila, insa ceva ma roade… daca tot ce vedem este durere, suferinta, foamete, saracie si mai mult decat atat disperare, cum putem sa ne mai gandim la umanitate.

Umanitate prin definitie inseamna: totalitatea oamenilor, inseamna caracterul uman, inseamna compasiune si bunavointa fata de nenorocirile altora. Luand toate acesta in consideratie intrebarea devine putin inutila … Nu poti vorbi de umanitate atata timp cat libera circulatie a persoanei este ingradita de niste pasapoarte cu sau fara cip, nu putem vorbi de caracter uman cat timp inca mai exista in lume locuri in care discriminarea legata de culoare, sex, religie sau provenienta este la ordinea zilei. Nu putem afirma ca suntem capabili de compasiune si ca avem bunavointa atata timp cat purtam razboaie inutile, atacam scoli si teatre, aruncam in aer avioane cu sute de mii de pasageri, refuzam sa ii cunoastem pe oamenii a caror vieti le schimbam in cateva minute, refuzam sa le acceptam modul si dreptul la viata – insa avem puterea de a-i judeca si a incerca sa le schimbam vietile conform viziunilor noastre.

In final eu raman cu alte intrebari neraspunse: ce anume ne defineste pe noi? Ce ne mai poate face umani? Ce avem noi si numai noi diferit de (celelalte) animale?

Nu pot sa raspund intrebarii Umanitatea incotro, dar am un anunt mai important:
Pierdut Umanitate – gasitorului ii oferim Premiul Nobel pentru Pace.