Alearga Runa! Alearga!

Acum aproape un an eram cu Adina la cabinetul veterinar unde duceam cateii la sterilizat. Au intrat in cabinet 4 pusti un pic cam stresati, unul din ei ducand in brate un catelus mic si alb.

Fusese lovit de o masina, apoi din aruncare de o motocicleta. Niciunul nu a oprit, niciunul nu s-a gandit ca mica faptura sufera.
Pustanii erau de la casa de copii si nu o mai puteau ascunde. Au tinut-o cat au putut dar nu mai puteau si nu stiau ce sa ii faca pentru ca avea un picior stramb.

Am luat noi catelul si am zis ca asta e... va ramane cu un picior mai scurt, un pic schiop dar daca nu are dureri tot e bine.
Am facut teste peste teste si nici urma de durere, asa ca am lasat-o sa traiasca linistita pe langa ceilalti catei. Imi aduc aminte ca a stat la vet cateva zile si o dulce voluntara se uita la ea asa cu jind si se gandea ca ar vrea cumva sa o adopte ca asa cu piciorusul ala va fi greu de adoptat si ca locul ei nu e in adapost.

Au trecut insa lunile, Runa noastra a crescut, s-a facut din ce in ce mai frumoasa si intr-o zi cum alerga ea de colo colo prin curte imi dau seama. Runa alearga pe 4 picioare. Runa nu mai schioapata...

Alergarea in libertate i-a prins bine.
Azi 17-Sep-2015, Runa a plecat cu pasi mici, dar repezi spre casuta ei in Germania.

Era programat sa plece pe 19, dar Runa noastra grabita ca de obicei a reusit sa plece spre casa cu doua zile mai devreme...

Tot ce mai ramane de spus, in timp ce inchidem cufarul cu amintiri despre Runa este: 'Fugi Runa, fugi! Mereu ai stiut ca undeva acolo e casuta ta"