Sunday, May 25, 2008

M-am trezit de dimineata cu un sentiment ciudat, aproape necunoscut de plutire si confuzie. M-am dat dat jos din pat si decorul necunoscut m-a facut sa fac un mic pas inapoi – Unde eram?... Patul acela mare, covorul cu motive traditionale, vitrina cu paharele mari de cristal, zestrea ce decoreaza peretele dinspre Rasarit – sunt la bunica J – ies in curte, iau niste apa rece de ploaie si imi umezesc fata – Deschid ochii si ma privesc in oglinda – ce chip frumos, ce zambet, ce traire divina, ce miros de transdafiri de dupa ploaie imbraca gradina, ce Soare blajin zambeste alene de dupa coltul casei, simt fiecare bataie a inimii mele, aud fosnetul florilor de trandafir si vad razele de Soare cum mangaie atent picurii de roua inca prezenti pe frunze – aud tot, vad tot dar nu reusesc sa compun o imagine clara – cine e fetita din oglinda si mai mult decat atat – de ce rade?

M-am pierdut pentru o clipa!! Nu mai stiu exact cum si nu mai stiu cand - dar m-am pierdut. Eu sunt din toate punctele de vedere un “om” calculat, ma organizez si reorganizez, fac liste si fiecarui obiect sau activitate ii pun culori diferite, aranjez pana si activitatile vietii dupa anumiti pasi si anumite criterii, hainele trebuie sa fie dupa culoare, forma, utilitate si anotimp – v-am spus sunt un “Control freak” – si totusi m-am pierdut si mi-e dor de mine.

Mi-as dori sa fiu ca fetita aceea din oglinda - as vrea sa observ frumusetea lucrurilor ce ma inconjoara, as vrea sa vad copacii infloriti si oamenii fericiti, as vrea sa vad campurile rosii de maci, as vrea sa alerg desculta in apa marii si sa nu simt decat mici furnicaturi in talpa in timp ce marea incerca sa stearga urmele pasilor mei din nisip.

Am incercat in acel moment, in acea oglinda sa ma reculeg, sau mai bine spus sa regasesc si sa refac acel sentiment de siguranta – am planificat totul si am facut o lista cu tot ce trebuie ca sa imi revin – stiti ce am patit in final!? Am pierdut lista?? Eu ?!?!?! am pierdut lista… (Vina e a mea ce-i drept – trebuia sa fac o copie si am uitat).

Am trecut mai departe. M-am gandit ca voi regasi zambetul meu in privirile si vietile celor din jur, mi-am propus ca in fiecare dimineata sa ma uit la oameni zambind si sa astept un zambet ca raspuns – am exersat in mintea mea de cateva ori, dar m-am trezit in final obosita de cat ma incruntasem la ceilalti. In loc sa imi raspunda cu un zambet, oamenii l-au furat pe-al meu.

Am incercat sa vorbesc cu copii si sa le aflu secretul fericirii, pentru ca ei inca nu stiu de ce frunzele mor toamna, ei nu stiu de ce mami si tati au incetat sa mai rada si sa se uite unul in ochii celuilalt, ei nu stiu sa urasca, si nu stiu ce e uratul… DAR stiu ca doar un zambet si un gangurit aduce fericirea celor din jur. In final insa am obosit si sa observ copii, am obosit sa ii aud razand pentru ca am realizat ca nu le mai inteleg motivele – traim in lumi diferite – nu imi doresc ca ei sa ajunga sa cunoasca lumea noastra asa cum e acum, dar nici nu stiu cum sa fac lumea noastra sa ii primeasca zambind.

Mi-am continuat plimbarea prin lumea intunecata si confuza a gandurilor mele si mi-am spus ca numai eu pot gasi lumina, nici un alt om, sau copil sau chiar intelept nu are sa imi ofere raspunsul intrebarilor mele daca eu nu sunt pregatita sa le aflu.

Am deschis ochii, am tras aer adanc in piept pentru a ma imbata cu mirosul trandafirilor, mi-am mai umezit inca o data ochii cu apa aceea rece si apoi m-am uitat inca o data la fetita care acum imi facea cu ochiul din oglinda, chemandu-ma parca. O idee nastrusnica mi-a incoltit in minte si atunci am… am spart oglinda…

Multumita si surazatoare am intrat in casa sa caut o foaie de hartie – imi adusesem aminte lista.

P.S. Nu mai vreau sa regasesc copilul din mine, vreau sa cresc EU si sa construiesc lumea pentru copii ce vor veni … Vreau sa le pot raspunde cu un zambet desi nu le voi intelege ganguritul…

Wednesday, May 14, 2008

*** The thought of the day ***

Have you ever been in the position of saying something even if you were thinking something else - well... if often happens but you have to be.. how do you call it ?!?!?! .... A diplomat.
*
What do you say in a Congrats e-mail to your boss:
Thank you very much XX! However I really think that even if sometimes one of us makes a step forward it's all because of the team that he/she has behind - therefore I owe and share this award with the colleagues who have trained me, to the guys who keep us active all the time and last but not least to Mrs. XXX who is our boss and always stays by our side.
*
What do you think when writting the e-mail:
Thank you very much XX! I really desearve this award since I am the only one working here and standing up to all the pple, the only one who is able to work with the sales guys and understand their jokes. So I think this award came a bit too late but I will accept it anyway.
*
P.S. ... Aceast blog este un pamflet si trebuie tratat ca atare!

Thursday, May 01, 2008

1 Mai in Vama (Veche)


Vama Veche nu e o statiune. In Vama Veche nu se face turism. In Vama Veche nu te duci in vacanta. Vama Veche nu are nevoie sa fie salvata, ci sa fie inteleasa. Vama Veche e mai mult decat o bucata de nisip, cateva baruri, rasarit de soare, o epava si oameni care se aduna acolo de ani de zile sa vada marea. Vama Veche e Vara, iar vara incepe acolo, in fiecare an pe 1 Mai.

Vama Veche incepe dimineata, la rasarit. Cu precizie de ceasornic, la "Ovidiu", cea mai veche terasa a locului, incepe Boleroul lui Ravel exact atunci cand Soarele iese din mare. Stai pe o bancuta de lemn, asculta si priveste! Daca noaptea de distractie nu te-a trimis deja in cort, inseamna ca somnul se cere alungat cu cafea cu rom. Pentru ca in Vama ai tot timpul din lume, stai sa vezi cum se trezesc oamenii! Un concert de fermoare, fosnete, urari de “Buna Dimineata!”, totul pe un fond specific: tipete de pescarusi si valuri spargandu-se de tarm.

Pana cum vreo 2 ani, in Vama nu existau ziare. Acum cinci-sase ani, doar vreo cinci, zece masini stinghere isi croiau drum prin Vama. Era pustiu pentru ca se voia asa. Acum au aparut “dusmanii”: restaurant cu preturi de Mamaia, masini cu fite, pantofi cu toc tarsiti isteric pe stradutza prafuita, cate o magaoaie din lemn cu pretentii de club de fite.

Dar mai sunt si corturile, si oamenii desculti, cu flori in par, mai sunt focuri si cantece de chitara, mai sunt inca barurui cu muzica rock. La pranz, topit de caldura n-ai decat sa te retragi la umbra unei terase si sa cauti un bors de peste preparat de pescari. Si apoi ai program de voie: poti sa te retragi la umba cortului si sa citesti, poti sa stai cu prietenii la vorbe si bere, ascultand muzica de suflet la una din terase, poti sa dormi, sa-ti continui plaja, poti sa faci ce vrei, ca de-asta esi in Vama.

Apune Soarele? Tocmai bine, inseamna ca s-a copt hamsia, servita neaparat cu mamaligutza si mujdei de usturoi. E timpul sa-ti alegi distractia de seara. In ultimii ani, Vama Veche are cate o terasa pentru oricine. Ai chef de jazz, fado, blues si alte muzici alese? Te duci “La Soni”. Daca vrei rock alternativ, da o raita prin “Expirat”. Heavy Metal gasesti la “Epava” si “La Pirati”. Boogie si dans pe plaja pana-n zori tot la “Ovidiu”. Sau te aduni cu 3 prieteni si-o chitara pe malul marii si va gasiti propria muzica.

Oricare ar fi alegerea, un lucru e sigur: nu vei dormi, pentru ca trebuie sa mai prinzi odata rasaritul si Boleroul lui Ravel.


P.S... Ce bine ca sunt la munca :(
(Photo - Razvan Chirita - un geniu)